Şi când folosesc termenul “ţăran” mă refer strict la sensul peiorativ, desigur. Se pare că înţelesul original devine tot mai dificil de integrat într-un context. Întâmplarea a făcut ca astăzi să ajung la Romexpo. O prietenă a găsit o slujbă temporară ca hostess pentru una dintre agenţiile de turism prezente la târg şi pentru că nu ştia foarte bine zona şi distanţa e mare, iar RATB-ul de coşmar, am mers cu ea şi am mai stat să studiez, să văd şi eu ce şi cum.
Am încercat să-mi găsesc un loc printre oamenii care alergau în 10 direcţii să pregătească standurile şi am aşteptat să înceapă “spectacolul”. Curiozitatea nu m-a lăsat să plec direct spre casă. Am trecut printre domniţe, pliante, oferte şi cărţi de vizită, m-am ferit din calea invaziei de bătrânei cu traistele pe rotiţe şi simţul direcţiei aproape inexistent, pentru ca la final să plec cu un semizâmbet amar în colţul gurii.
M-am amuzat de unele fraze scrise maaare pe afişe. Cei de la Perfect Tour ne anunţă că “vara aceasta se poartă preţurile topless”, iar lângă aveau nişte reclame drăguţe cu Mickey Mouse şi ceva ofertă la Disneyland. Tare-s curioasă dacă vreun Georgică a tras-o pe mămica de mână să afle şi el ce-i aia “topless”. Happy Tour au dat-o pe romgleză cu “Happyşor se bronzează în ţara celor 1000 de insule”, iar o altă companie de turism a făcut un promo utilizând melodia originală “Harlem Shake”.
Stricarea targului romexpo
Apoi a început distracţia. Aveam senzaţia că întreg Oborul s-a mutat pentru o zi în Romexpo. Cărucioare cu suport pe roţi, priviri ce alergau în toate părţile, bătrâni al căror unic scop era să le ţină pe fetele de la standuri de vorbă, să strângă o colecţie de obiecte după ce puneau într-un mod obsesiv aceeaşi întrebare: “E moca?”. Un tablou trist şi urât. Dat din coate, călcat pe picioare, vânat fiecare gest binevoitor al cuiva, al oricui. Aveam senzaţia că e o cursă cu indicii pentru găsirea unei comori.
La standul celor de la Fibula una dintre fete pregătea nişte CD-uri pentru pachetele speciale. Vine o “tanti”, priveşte plicurile cartonate în care erau introduse CD-urile şi întreabă din nou: e pe moca? I se explică frumos, detaliat, cum stă situaţia şi pare că înţelege. Domnişoara se întoarce câteva clipe cu spatele, cucoana prinde momentul şi şterpeleşte victorioasă două plicuri. Se îndreaptă apoi spre următoarea “victimă”.
Mă decid într-un final să plec, îmi salut prietena şi mă îndrept spre ieşire. Şi primesc suprema palmă după ceafă. Un tip abia trecut de control îşi întreabă prietenii: bine, bă, acuma unde dreacu’ halim şi noi nişte mici? Eu zic că mergea şi câte un muştărel întins pe un pliant. Sigur dădeau lovitura agenţiile de turism.
