În liceu aveam un raft din bibliotecă doar pentru mine. Luam o carte nouă de 3 ori pe săptămână. Unul dintre lucrurile moştenite de la mama este dragostea nebună pentru citit. Devoram cărţile, le reciteam până se toceau colţurile paginilor, până ştiam ce fragment e la pagina 72. Unul dintre oamenii de care m-am îndrăgostit după ce le-am visat textele a fost Nichita Stănescu. Nu am judecat scriitura după firea omului Nichita. E cel mai mare păcat pe care îl poate face un cititor.
Zilele acestea s-au împlinit 80 de ani de la naşterea sa. M-am bucurat să aflu de pe net că se organizează mai multe evenimente în amintirea lui. Poate aşa scăpăm de veşnicele întrebări ale ignoranţilor: “Nichita Stănescu? Cine-i aia?” şi “Beţivul ăla? De ce l-aş citi?”. Dau însă şi de un text care m-a făcut să scriu textul acesta, aşa cum sunt eu, mică şi “prostuţă”. Pentru că unele mizerii sunt prea mari ca să poată fi trecute uşor cu vederea.
“În perioada 29 martie – 12 aprilie 2013, la Institutul Cultural Român va fi deschisă expoziţia omagială „80 de ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu”. Vernisajul va avea loc vineri, 29 martie, ora 17.00, la sediul Institutului Cultural Român din Aleea Alexandru nr. 38, București.” Toate bune până aici. Dar… “În deschidere, vor lua cuvântul Andrei Marga, președintele ICR […]“. “Domnul” Marga va susţine un discurs. Exact ca la deschiderile de an şcolar, care ele, deschiderile, put a iz comunist, cu luări de cuvânt ale reprezentanţilor autorităţilor locale. De ce spun asta? De când a preluat conducerea ICR, Marga a luat nişte decizii care amintesc izbitor de tare de metoda de uniformizare utilizată în timpurile în care, din fericire, eu încă nu apărusem.
Promovarea celor de la ICR
Lăsând la o parte boacăna celebră cu inventatorul caloriferului şi chiar şi trecând peste numirile în funcţii ale oamenilor apropiaţi lui, ajungem la porcăriile făcute prin respingerea finanțării unor proiecte culturale naționale precum Festivalul International TIFF de la Cluj, Festivalul de Jazz de la Sibiu, Festivalul de film independent Anonimul și Festivalul National de Teatru UNITER. Să nu uităm nici de „Sincronizarea Institutului Cultural Român”, un document în care Marga afirmă: “ICR trebuie să pună în prim plan inițiativele culturale reușite, operele validate, autorii care au creat efectiv momente istorice, iar toate acestea există în România”. Cu alte cuvinte, aşa cum nu s-a ferit să spună de câte ori a avut ocazia, creatorii noi, autorii tineri, experimentele culturale care nu au “rădăcini” vechi, toate acestea vor fi lăsate pe locul doi, prioritară fiind promovarea celor care au deja un nume şi care sunt consideraţi eligibili conform noilor reguli ale ICR.
Şi atunci am o problemă. În momentul în care aplici o astfel de gândire şi loveşti atât de urât în munca unor oameni care încearcă să menţină pe linia de plutire tot ce ţine de cultura română, cum poţi avea neobrăzarea să susţii un discurs în deschiderea unui eveniment menit să omagieze un poet precum Nichita Stănescu? Când încerci să uniformizezi minţi, cum poţi vorbi despre un om care a făcut exact contrariul? Cum îţi poţi asuma rolul de stăpân peste fondurile pentru cultură, când tu ai venit la conducerea unei instituţii vitale pentru o ţară şi sfârşeşti prin a aplica hotărâri absurde, luate în numele unei uri atroce faţă de cei care au îndrăznit să-ţi arate că greşeşti? Nu, Andrei Marga, numele tău nu ar trebui să apară vreodată în aceeaşi propoziţie cu numele Nichita Stănescu.
