Stăpânii de Sclavi: Despre Relația Angajat – Angajator

Azi am chef sa scriu despre cum vad relatia dintre companie si angajati. Nu conteaza ca este vorba despre multinationale, firme de “patroni” sau institutii publice, din Romania sau din afara, peste tot intalnim acelasi lucru, schimbul munca contra bani. Este o relatie care s-a dezvoltat constant de-a lungul timpului, de pe vremea piramidelor si probabil o sa continue mult timp de acum inainte. Indiferent ca s-au numit faraoni, sclavi, stapani, boieri, iobagi, actionari sau angajati, actorii au avut mereu aceleasi roluri intr-un spectacol in care diferita este doar regia.

Relatia este una benefica civilizatiei umane deoarece aduce in timp eficientizare, descoperiri tehnologice, sau mai simplu spus, progres. Cum ar fi fost acum daca sclavii erau lasati sa duca o viata tihnita si sa munceasca doar cat sa-si duca traiul mai departe ? Pai in primul rand nu mai aveam piramide si alte monumente la care sa ne holbam in vacanta. Constructia piramidelor a contribuit mai departe la progres in domenii precum matematica, arhitectura sau inginerie. Munca te obliga sa inovezi, dar problema principala este ca nici o fiinta nu iubeste munca; munca necesita efort si duce la uzura prematura.

Cum am ajuns la economia actuală?

Civilizatia umana s-a adaptat de-a lungul timpului muncii la fel ca un organism viu. Daca la inceput sclavia nu a fost tocmai reusita, in sensul ca mai mureau din sclavi si nu toti doreau sa se perfectioneze (cine si-ar dori centura neagra in sclavie?), procesul s-a adaptat in timp naturii umane intr-un fel de simbioza.

A aparut economia moderna, in care muncim din propria initiativa, fara sa fim biciuiti sau amenintati cu moartea, economia dominata de bani. Banul fiind masurabil si partial stocabil, oamenii muncesc mai mult, mai cu spor si evident castiga mai multi bani. Scopul initial al muncii a disparut de mult si nimeni nu mai munceste doar pentru mancare si nevoi de baza, ci pentru masini, vacante si cam orice altceva e promovat prin reclame. Probabil sta in ADN-ul uman sa vrem mereu mai mult si tot mai mult.

despre-relatia-angajat-angajator

Problema cea mai mare este cand angajatii uita scopul lor in viata ca persoana si pun compania pe primul loc. Isi neglijeaza viata personala pentru a se simti apreciati si a primi cateva procente in plus la salariu. Mai demult am auzit o poveste despre un sef de proiect care a preferat sa stea la munca in ziua lansarii proiectului, desi tocmai in ziua aia nevasta-sa era la spital sa nasca. Pur si simplu nu mi-a venit sa cred, la fel cum n-as fi crezut ca unii pot sa moara de overtime daca n-as fi vazut la stiri. Asta este extrema in care din pacate foarte multi au inceput sa cada de cand cu frica pierderii jobului; este granita de la care devii un simplu sclav al companiei, companie care cand nu te va mai considera util iti va zice simplu: “ne-a parut bine, la revedere”.

Un sfat util: daca trebuie sa muncesti mai mult de 8 ore pe zi ca sa-ti duci traiul, cauta-ti de lucru in alta parte, alege-ti un domeniu in care esti mai priceput sau porneste propria afacere. Incearca sa te educi singur si sa realizezi ca mai mult timp la munca inseamna mai putin timp langa familie; este alegerea ta.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *