Blog

Bebelușul, blogărul și adopția de pe Facebook

bebelusul-si-facebook

Să analizăm lucid situația. O fată de 21 de ani, denumită în continuare L.M., face sex neprotejat și rămâne însărcinată. Aduce pe lume o fetiță perfect sănătoasă, dar realizează că nu o poate crește. Cum tatăl bebelușei fuge de responsabilitate, iar pe tânără o așteaptă un pui de 4 ani, L.M. decide că trebuie să dea micuța spre adopție. Fapte lăudabile până aici, căci nu decide să avorteze și nici să o arunce la gunoi. Țineți-vă.

L.M. scrie mesaj unui blogăr pe fb să o ajute în căutarea unei familii. Tipul postează un anunț la el pe blog, povestind întâmplarea și cerând mai departe ajutor, în speranța că va găsi pe cineva competent să-i îndrume. Ce e de făcut?

Și bam, iată oameni cu suflet care sar în ajutor, idioți care interpretează greșit situația, apare empatia, mila și spiritul guraliv. Pe scurt – vâlvă.

Există, însă, numeroase probleme în această situație de o complexitate majoră. Nu scriu aceste rânduri pentru a acuza pe cineva. O fac pentru a atrage atenția asupra unor aspecte scoase din ecuație și de mamă, și de blogăr, și de oamenii care au sărit cu ajutorul, aspecte cu un impact greu de sesizat pe moment, dar cu posibile repercursiuni.

Ce aduce lipsa educației sexuale

Unu. Iată rezultatele livrate de lipsa educației sexuale. Fac pariu pe o mână că fetei nu i-a explicat nimeni ce se petrece cu corpul ei în adolescență, ce e actul sexual, că dacă face sex neprotejat s-ar putea să rămână gravidă sau să ia boli.

Sunt convinsă că mama ei a fost prea pudică pentru aceste discuții, iar la școală nici nu se pune problema. Așadar, o rundă de aplauze pentru toți cei care-s împotriva educației sexuale în școli și nu numai. Poate dacă exista, L.M. avea o viață mult mai liniștită, se concentra pe o carieră, își găsea un job și abia apoi se punea pe făcut copii.

Doi. Iată o societate lipsită de modele. Într-o lume în care Gigi Becali, Bianca Drăgușanu, Cruduța și Poptămaș adună rating, like-uri și popularitate, tinerilor le lipsesc reperele reale. Nu mai există noțiunea de valori, intimitate și decență. Așadar, când avem o problemă apelăm la google, fb și alte online-isme.

L.M. a avut curajul să lupte pentru copilul ei cum a știut mai bine. A apelat la cineva cunoscut în online să o ajute. Are 21 de ani, adică-i de o vârstă cu mine. Totuși… ies la iveală lacunele lăsate de o școală care nu mai are nici cap, nici suflet. Serios, oamenii se plâng azi pe fb că în București nu se face școală din cauza zăpezii, asta fiindu-le majora probemă!

Trei. Este de apreciat gestul lui Mihai. Sunt convinsă că intențiile lui au fost bune, asemenea și a celor care s-au implicat cu sfaturi și idei. Totuși, nu cred că soluția a fost cea mai fericită.

După părerea mea, în mintea multor persoane fără o judecată limpede s-ar putea naște ideea că e ok să dai copii spre adopție pe fb. Ba chiar se găsesc și doritori, iar procesul este mult simplificat, fără bătăi de cap.

Oameni buni, nu-s eu trecută prin viață, dar pot să îmi dau cealaltă mână dacă situația este normală, etică, de bun simț, umană. Nu-mi permit să aduc în discuție partea legală, căci nu mă pricep. Dar conștiința îmi spune că nu e ok. Atât de tare m-a înverșunat situația că am simțit că-mi pușcă vena. La propriu.

Șocul a pornit de la ideea că mama a ales un blogăr străin drept mijloc ajutător și nu un prieten, o rudă sau autoritățile (?!). Apoi m-au intrigat opiniile celor care și-au dat cu părerea. Băi, unul și-a lăsat public numărul de telefon că vrea să adopte copilul. De parcă ar fi un câine sau o pisică! Nu, bebelușii nu se adoptă din online, nu se dau spre adopție pe net și nici un om cu scaun la cap n-ar sări de nebun să adopte just because. Refuz să cred că e normal!

Despre publicațiile online

Patru. Publicații online – gen ziare – au preluat articolul cu tot cu poza minorei. Este legal să publici poze cu minori în spațiul public fără acorul scris al părinților? În fine, aici e altă poveste.

Cinci. Iată încă un exemplu de denigrare a sistemului. Oh, câtă mai merită și totuși în loc să aruncăm cuvinte, de ce nu luăm inițiativa reală, palpabilă? Cum ar fi să mergem la vot, să ne implicăm activ, să vorbim cu oameni care n-au acces la informație, să producem o schimbare în microuniversul nostru etc.

Spre exemplu, în 2015 a luat naștere campania NU Inseamna NU, pornită tot dintr-o vâlvă online. Chestia este că oamenii au pus mâna și au făcut o asociație prin care-și doresc să schimbe ceva. Poate o lege, poate o viață. Cine știe? Actele sunt gata, urmează demararea efectivă a proiectelor.

Paula Herlo a schimbat deja lumea și nu se oprește aici. Femeia tace și face, se bate cu sistemul și cu toți cei care se opun normalității. De ce? Pentru că are un oarecare simț al resposabilității civice. Sunt convinsă că i-ar fi mult mai ușor să stea acasă și să-și vadă de viața ei. Dar nu poate, iar eu îi mulțumesc pentru asta!

Exemplele pot continua, deși sunt puține. Ele există, căci încă mai sunt oameni care doresc o societate normală. Nu pot să nu las acest reportaj aici. E din sistemul medical, însă doamna de la final, cea care plânge spune un lucru minunat: nu poate chiar toată lumea să plece. Îl extind și adaug: nu poate chiar toată lumea să rămână indiferentă la infinit.

Așadar, toată vâlva asta a scos la iveală încă o victimă a sistemului și egoismul de care dăm dovadă. Nu toți, dar majoritatea. Ce urmează? Vom vedea, căci tare sunt curioasă de deznodământ.

Mai invoc discursul lui Meryl Streep care a dat de pământ cu cel mai valoros om din statul american fără a-i preciza măcar numele. Aș vrea să reținem următorul paragraf: And this instinct to humiliate, when it’s modeled by someone in the public platform, by someone powerful, it filters down into everybody’s life, because it kind of gives permission for other people to do the same thing. Disrespect invites disrespect. Violence incites violence. When the powerful use their position to bully others, we all lose.Meryl Streep, Golden Globes 2017

Iar acest instinc de a umili, modelat de cineva în public, cineva care are putere, influență, amprentează viața fiecăruia, căci permite altor oameni să facă același lucru. Lipsa de respect invocă lipă de respect. Violența duce la violență. Când cei puternici își folosesc poziția pentru a da de pământ cu alții, pentru a-i terorizza și brutaliza, pierdem cu toții. Mi-ar plăcea să văd că cei care au dorit să o ajute pe L.M. fac ceva pentru ca alte fete să nu ajungă în situația ei. Aș vrea să văd că se ia inițiativa nu doar pentru acest caz, nu doar pentru această mamă tânără, ci și pentru alte nefericite.

Să-mi fie cu iertare dacă am indignat pe cineva. Sper să folosească acest sentiment.

S-ar putea să-ți placă și...