Observ tot mai mult în jurul meu, oameni care nu mai au răbdare. Nu mai avem răbdare să ascultăm, să iubim, să ne ascultăm vocea rațiunii atunci când greșim. Purtăm războaie peste războaie, cu noi înșine, cu oameni pe care îi cunoaștem, cu oameni pe care nu îi cunoaștem.
Ne-am înstrăinat de noi dar și de valorile pozitive ca adevăr, iertare, compasiune. Mă uimește răutatea oamenilor din jur. Încă mă mai uimesc astfel de lucruri. Nu putem să dormim de grija altuia, nu ne putem trăi viața daca nu tulburăm echilibrul celor din jurul nostru, nu ne simțim bine dacă nu facem rău altcuiva . Unde au dispărut răbdarea, bunătatea, iertarea, înțelegerea? Ne ghidăm după cu totul alte valori acum, și oare de ce? Părinții mei de bine de rău, m-au învățat să am prea mult bun simț, și uneori îmi dau seama că azi oamenii buni sunt luați de proști.
Încerc să îmi dau seama ce se întâmplă cu societatea în care trăim? Oare ce s-a întâmplat încât ne-am schimbat într-atata sufletește vorbind? De ce nu mai avem răbdare unii cu ceilalți, de ce nu ne ascultăm, de ce nu putem lăsa de la noi atunci când trebuie, de ce ne-am înstrăinat sufletește de tot ceea ce înseamnă omenie?
Abuzul de putere
Zi de zi, văd în jurul meu oameni care își folosesc puterea temporară pentru a umili, pentru a domina, și mai puțin pentru a face bine. E mai ușor să faci rău decât bine, e mai simplu să fii incorect decât corect, e mai la îndemână să arunci decât să repari. Și cât de ușor aruncăm, aruncăm persoane la gunoi cu cea mai mare ușurință, aruncăm relații pe apa sâmbetei, doar pentru că ne e greu să reparam, aruncăm vorbe urâte oricui, oriunde, aruncăm lucruri pentru simplul fapt că ne-am plictisit de ele, și vrem altceva. Vrem mereu altceva, niciodată nu ne mulțumim cu ceea ce avem, tot timpul vrem mai mult. Uneori e bine, să îți dorești mai mult, dar nu uita să apreciezi ceea ce ai, să te bucuri de ceea ai acum în viața ta, pentru că riși ca în goana după mai mult, să pierzi din vedere lucrurile esențiale și oamenii care îți sunt alături.
Bucură-te de ceea ce ai, muncește pentru a avea mai mult, dar nu uita să trăiești. Fericirea nu ți-o vor da nici cele 3 mașini, nici cele 10 case, nici jobul impozant pe care îl ai. Fericirea se construiește zi de zi, tu cu tine și tu cu cei din jurul tău, construiește amintiri frumoase zi de zi, și atunci vei găsi echilibrul de care ai nevoie. Echilibrul sufletesc nu ți-l vor da nici casele, nici mașinile, nici telefoanele scumpe, ci iubirea pe care o găsești acasă și în tine. Restul sunt trecătoare.
Iubește mai mult, ai răbdare mai multă cu cel de lângă tine, ascultă mai mult, citește mai mult, călătorește când poți, bucură-te de ceea ce ești și FII OM: TRĂIEȘTE!
